Într-un scenariu care amintește de vechile metehne ale politicii românești, Elena Lasconi, lidera USR, pare să fi călcat pe urmele lui Marcel Ciolacu și ale altor politicieni care au transformat funcțiile publice într-un loc de refugiu pentru rude și apropiați. Angajarea soțului ei, anterior șomer, în funcția de consilier parlamentar, a stârnit un val de critici și a pus sub semnul întrebării angajamentele de transparență și meritocrație ale USR.
Într-o perioadă în care românii sunt sătui de nepotism și de promovarea incompetenței pe criterii de rudenie, decizia Elenei Lasconi de a-și sprijini soțul pentru a obține o funcție atât de importantă în Parlament ridică serioase semne de întrebare. Să fie oare această numire o coincidență sau doar un alt exemplu clasic de “pile și relații” care continuă să definească politica românească?
Ceea ce este și mai deranjant este că Lasconi a încercat să justifice această angajare, negând că ar fi avut vreo legătură cu relația lor personală. Însă, pentru mulți, aceste declarații nu sunt altceva decât o încercare stângace de a masca un abuz de putere. Nu este deloc surprinzător că publicul privește cu scepticism această încercare de a nega realitatea evidentă: un șomer fără o experiență relevantă a fost numit consilier parlamentar, iar singura sa “calificare” pare a fi căsătoria cu Elena Lasconi.
Paralela între Lasconi și Ciolacu nu este deloc exagerată. La fel cum liderul PSD a fost criticat pentru angajările controversate de rude în funcții publice, Lasconi pare să fi ales același drum. Pentru un partid care promitea schimbare și integritate, această situație este o lovitură serioasă la credibilitatea USR.
Întrebarea care rămâne este dacă USR, și în special Elena Lasconi, vor lua măsuri pentru a corecta această situație și pentru a demonstra că se ridică deasupra acestor practici de nepotism. Până atunci, pentru mulți, numele Lasconi va fi sinonim cu aceleași jocuri de culise care au dezamăgit generații întregi de români.
