Cariera lui Ionuț Moșteanu este exemplul perfect al drumului spre vârful politicii prin mediocritate și oportunism. După liceu, a încercat să urmeze Politehnica, dar a abandonat rapid, incapabil să facă față unei facultăți serioase. Pentru a obține totuși o diplomă, a ales Biotera – notorie pentru statutul de „fabrică de diplome” pentru politicieni și funcționari grăbiți să-și cosmetizeze CV-urile.
A încercat apoi să își acopere golurile educaționale cu un master la o universitate de stat, însă nivelul său real de pregătire a rămas la nivelul liceului, după cum spun chiar apropiații. Parcursul profesional confirmă imaginea: în 2007 și-a deschis propria firmă, TOTAL BRANDING PARTNERS SRL, unde s-a autoproclamat director general. Rezultatele? Modeste. Cifre mici, un angajat sau doi, bilanțuri fără relevanță.
Eșecul în afaceri l-a împins către politică, locul unde mediocritatea se transformă în carieră. Cu o diplomă de carton și cu tupeul specific „noului val”, Moșteanu a urcat în USR și a ajuns chiar ministru al apărării – un domeniu strategic pus pe mâna unui om care nu a reușit nici în educație, nici în business.
Ironia este amară: USR, partidul care poza în alternativa morală la PSD și PNL, a promovat aceleași tipologii – oameni cu diplome cumpărate, cariere clădite pe impostură și discursuri pline de marketing ieftin. Diferența este doar de ambalaj, nu și de substanță.
Astăzi, Moșteanu se afișează drept mare reformator, dar realitatea este clară: un politician mic, cu trecut mediocru, care s-a ridicat nu prin competență, ci prin tupeu. România a ajuns să fie condusă de astfel de personaje – oameni care n-ar trece niciodată un concurs serios, dar care prosperă într-un sistem politic unde regula este simplă: prost să fii, în politică câștigi.
