În timp ce oamenii din nordul Moldovei își cară viața în saci rupți, cu apa până la genunchi și ochii în lacrimi, Guvernul se joacă de-a responsabilitatea. În frunte cu premierul Bolojan, care s-a ascuns ca un laș, delegând în teren o ministră confuză, fără vlagă, fără răspunsuri, fără curaj, în persoana Dianei Buzoianu de la Mediu. A venit, a dat din cap, a plecat. Vizită de 10 minute, câteva poze, două vorbe și apoi fuga înapoi la aer condiționat și dosare aranjate pe birouri. Să nu care cumva să dea ochii cu realitatea. Să nu fie întrebată de ce statul a dormit în bocanci în fața unui dezastru anunțat.
Guvernul Bolojan nu conduce. Se ascunde.
Când e vorba de alegeri, își fac afișe, bannere, promisiuni. Apar în emisiuni, dau lecții. Dar când e de ieșit în stradă, la noroi și durere, dispar toți ca niște umbre penibile. Se feresc de oameni ca de otravă. Le e frică de furia sinceră a celor rămași fără case, fără curent, fără apă, fără nimic. Trimit pionii. Vizite fulger, priviri goale, mâini în buzunare. Nicio soluție, niciun plan, niciun ban. Doar replici de PR, promisiuni vagi și un dispreț rece, din care se vede clar: nu-i pasă nimănui.
USR – aterizat pe Lună, rupt de realitate
Doamna de la Mediu a părut mai pierdută decât o sondă spațială fără semnal. Zero empatie, zero conectare cu nevoile oamenilor. USR e un partid crescut în laboratorul rețelelor, trăiește într-o bulă. Nu are contact cu viața reală – și românii simpli simt asta. De aceea, scade vertiginos. Pentru că nu se pot conecta cu suferința, cu noroiul, cu nevoia.
PSD – un singur om cu coloană
Singurul care mai are zvâc pare a fi tânărul Șoldan, care nu doar că vorbește clar și direct, dar pare dispus să dea cu mafia de la București de pământ. Spune ce gândește, nu pare că minte, și tocmai de aceea – surpriză – poporul îl ascultă.
PNL – sub pat. Iar Mucușor? Undeva, plutind în Cotroceni.
Liberalii s-au topit complet. Nu mai există. Au tăcut atât de tare încât le-au dispărut vocile. Nicio reacție, niciun gest, nicio intenție. Doar ședințe interne, telefoane, panică. Iar Nicușor Dan – deconectat total – pare mai preocupat să numere clădirile neautorizate decât să se întrebe unde dorm copiii evacuați de ape
Românii cer demnitate, prezență și acțiune, nu decoruri sterile și miniștri care se uită în gol. Cer reconstrucție, sprijin și asumare, nu poze de Facebook și vizite de complezență. Cer un stat care să-i trateze ca cetățeni, nu ca obstacole.
Dar ce primesc? Minciuni, lașitate, cinism. Ilustrează foarte bine acest lucru jurnalista Sorina Ruxandra Matei: „De când au anunțat Georgescu și AUR că se duc la Broșteni – toți au intrat în criză. Mesia Ilie Bolojan cel mai mult. Face ședințe peste ședințe și brusc este preocupat de oameni. Până acum, se lupta cu ei și se ocupa să-și acopere propriile mafioțenii: cazul Anastasiu, banii pentru cazare fictivă etc.
Și USR a intrat în criză: doamna de la Mediu zici că este pierdută în spațiu, aterizată pe Lună, nu știe ce să facă cu viața ei.
USR nu are nicio conexiune reală cu populația, cu oamenii simpli, dovadă și procentele pe care le au, motiv pentru care devin foarte agresivi. Că văd și ei că sunt rupți de realitate și nu se pot conecta deloc la ea.
USR este un partid de rețea și bulă de socializare și atât.
La PSD – singurul care face față este tânărul Șoldan. Are vorbele la el, nu minte, spune ce crede, pare că ar vrea să dea cu toți îmbuibații de la București de pământ. Asta vrea și poporul.
PNL nu există, este sub pat. Iar Mucușor este dus cu pluta în Cotroceni.
Ei sunt slabi. Foarte slabi. Românii – indiferent câte mafioțenii ar face Sistemul în alegeri – sunt cu mult mai puternici decât ei.”
