Fostul vicepremier Dragoș Anastasiu și-a anunțat oficial demisia într-o conferință de presă susținută astăzi, 27 iulie 2025, în care a făcut o serie de afirmații controversate despre fenomenul corupției în România. El a vorbit deschis despre existența a două tipuri de șpagă, explicând că, din punctul său de vedere, activitatea sa s-ar încadra în zona „de supraviețuire”.
„Există două tipuri de șpăgi. Există șpăgi de supraviețuire și există șpăgi de îmbogățire. Șpaga de supraviețuire e atunci când, și apropo, în anii ’90 șpaga era cu plicul sau cu geamantanul”, a declarat Anastasiu.
El a susținut că, în ultimele decenii, metodele s-au „sofisticat”, fiind înlocuite de contracte de consultanță și alte formule aparent legale. Anastasiu a negat ferm orice implicare în evaziune fiscală, declarând că firma sa a fost mereu corectă din punct de vedere legal și fiscal: „Am plătit 75 de milioane de lei la bugetul de stat în toată această perioadă.”
Cu toate acestea, declarațiile sale au stârnit ample reacții, mai ales în contextul în care un fost oficial guvernamental pare să justifice un tip de corupție ca „necesitate”.
Jurnalistul Adrian Pătrușcă a scris: „Spectacol halucinant la Guvern: numai mie mi se pare că Șpăgarul are un discurs de candidat politic? Este cel mai lung discurs de demisie din istoria politică. Perlat cu lacrimi de crocodil a la Băsescu („Dragă Stolo…”). Dar asta nu e tot: demisionează pregătindu-și revenirea pe cai (mult mai) mari. Dacă flerul nu mă înșală, obrăznicia lui Anastasiu, căruia i s-a permis să dea lecții de reformă, antreprenoriat și moralitate de la tribuna Guvernului, se bazează pe un sprijin greu din spate. Posibil din străinătate. Bolojan și Dan ar trebui să tremure!Nu de alta, dar Sistemul nu își poate permite să piardă un element șantajabil atât de talentat!”
Rămâne de văzut dacă aceste declarații vor avea consecințe legale sau politice, însă ieșirea publică a fostului vicepremier ridică întrebări serioase despre cultura corupției instituționale și moralitatea decidenților publici în România, de la cel mai înalte înalt vârfuri al administrației publice.
