Vicepremierul Tánczos Barna le cere românilor „compromis” și le explică sindicaliștilor, cu aer superior, că „nu mai sunt bani” și că „e ca la tango”.
„În momentul în care s-a ajuns la fundul sacului, trebuie să găsim soluții împreună, prin dialog, prin compromis (…). Sunt convins că împreună cu sindicatele din fiecare domeniu vom avea capacitatea, înțelepciunea, să ajungem la un compromis acceptabil pentru toată lumea. Și dânșii trebuie să înțeleagă, dacă nu mai sunt bani, nu sunt bani”, a declarat vicepremierul, într-o intervenție la RFI. “Trebuie să înțeleagă și cei care organizează grevele că în momentul în care s-a ajuns la fundul sacului, trebuie să găsim soluții împreună, prin dialog, prin compromise”, a completat ministrul. Întrebat dacă Guvernul va face un pas în spate, pe fondul protestelor sindicale, Tanczos Barna a răspuns: „Cu siguranță, vom merge până la capăt cu reformele.
A face un pas în spate, ca la tango, dacă ai făcut un pas înainte și faci doi pași în spate, e rău. Dacă ai făcut zece pași înainte și faci un pas în spate, este bine”.
Dar ce uită să spună vicepremierul cu buget generos și pensie specială în viitor este cine a dus România la fundul sacului. Nu muncitorii. Nu profesorii. Nu părinții cu copii. Ci guvernanții. Inclusiv miniștrii UDMR.
Românii nu au dansat niciun tango. Nici măcar un pas. Tango-ul l-au dansat UDMR, PSD, PNL și USR, în rotație continuă, în ultimii 10 ani, în timp ce au spart bugetul țării pe sinecuri, contracte umflate, pensii speciale și privilegii pentru o clasă politică ruptă de realitate.
UDMR a fost complice plin de zel la toate guvernele post-Dragnea. A votat bugete de austeritate pentru popor și de abundență pentru servicii secrete. A susținut toate majorările de taxe și toate „reformele” care înseamnă, de fapt, tăieri pentru cei mulți și pomeni pentru cei puțini.
Iar acum, când oamenii ies în stradă, când sindicatele se revoltă, Tánczos Barna le vorbește cu aroganță, ca dintr-o altă lume. O lume în care „compromisul” e mereu făcut de cetățeni, iar „dialogul” înseamnă doar să taci și să accepți.
Dar românii nu mai trebuie să plătească pentru hoțiile guvernanților. Nu românii trebuie să înțeleagă, ci guvernanții trebuie să răspundă.
Iar dacă tot vorbește de „reforme până la capăt”, guvernul ar trebui să înceapă cu tăierea pensiilor speciale, cu desființarea sinecurilor și cu tragerea la răspundere a celor care au jefuit statul. Până atunci, dansul ăsta cinic al austerității să și-l asume cei care l-au coregrafiat.
